pelvis

PÉLVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis.

PÉLVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situată la baza trunchiului, formată din oasele coxale și din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis.

pélvis s. n., pl. pélvisuri

pélvis s. n., pl. pélvisuri

PÉLVIS s. 1. v. bazin. 2. pelvis renal v. bazinet.

PÉLVIS s.n. (Anat.) Bazin (4) [în DN]. [< lat., fr. pelvis].

PÉLVIS s. n. bazin (6). (< lat., fr. pelvis)

PÉLVIS ~uri n. anat. Parte a scheletului omenesc situată la baza trunchiului și formată din oasele iliace; bazin. /<lat. pelvis

PELVIS s. (ANAT.) bazin, (pop.) prag, (înv.) lighean.