peiorativ

PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. [Pr.: pe-io-. – Var.: pejoratív, -ă adj.] – Din fr. péjoratif.

PEJORATÍV, -Ă adj. v. peiorativ.

PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. [Pr.: pe-io-. – Var.: pejoratív, -ă adj.] – Din fr. péjoratif.

PEJORATÍV, -Ă adj. v. peiorativ.

PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor. Pot afirma astăzi că n-am fost un politician în înțelesul peiorativ al cuvîntului. SADOVEANU, E. 30. ◊ (Adverbial) Alecsandri... vrea să ridiculizeze atitudinea exagerată, condamnabilă, rea și nejustificată a lui Sandu... îl califică peiorativ «ultraretrogradul». IBRĂILEANU, SP. CR. 127.

peioratív adj. m., pl. peioratívi; f. peioratívă, pl. peioratíve

peioratív adj. m., pl. peioratívi; f. sg. peioratívă, pl. peioratíve

PEIORATÍV adj. (LINGV.) defavorabil, depreciativ, disprețuitor. (Cuvânt cu sens ~.)

PEIORATÍV, – Ă adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Care are, care dă un sens defavorabil; depreciativ. [Pron. pe-io-, var. pejorativ, -ă adj. / cf. fr. péjoratif, lat. peior – comparativ de la malus – rău].

PEJORATÍV, -Ă adj. v. peiorativ.

PEIORATÍV, -Ă adj. (despre cuvinte, expresii, afixe etc.) defavorabil; depreciativ. (< fr. péjoratif)

PEIORATÍV ~ă (~i, ~e) (despre cuvinte, expresii, afirmații, elemente de limbă) Care comportă o idee de rău; care depreciază lucrul sau persoana denumită; depreciativ. /<fr. péjorativ

peiorativ a. care adaogă o idee nefavorabilă: sufixe peiorative (ex. critic-astru, poet-astru).

peĭorativ, V. pejorativ.

*pejoratív și peĭo-, -ă adj. (fr. péjoratif, it. peggiorativo, d. lat. pejorare, a înrăi). Gram. Care dă saŭ are un înțeles defavorabil, ca sufixu -astru, -an în poetastru, lungan. S. n., pl. e. Cuvînt defavorabil în comparațiune cu altu, ca poetastru față de poet.

PEIORATIV adj. defavorabil, depreciativ, disprețuitor. (Cuvînt cu sens ~.)

PEIORATÍV, -Ă adj. (cf. fr. péjoratif, lat. peior, comparativ de la malus – mai rău): în sintagmele adjectiv peiorativ, afix peiorativ, cuvânt peiorativ, sens peiorativ, substantiv peiorativ și sufix peiorativ (v.).