pecuniar

PECUNIÁR, -Ă, pecuniari, -e, adj. Care constă în bani, care se referă la bani; bănesc; p. ext. material. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. pécuniaire, lat. pecuniarius.

PECUNIÁR, -Ă, pecuniari, -e, adj. (Livr.) Bănesc; p. ext. material [Pr.: -ni-ar] – Din fr. pécuniaire, lat. pecuniarius.

PECUNIÁR, -Ă, pecuniari, -e, adj. Care constă în bani, referitor la bani; bănesc. Pedeapsă pecuniară. ▭ Eu m-am încurcat foarte rău în privința pecuniară. GHICA, A. 336. Erorile comise de un editor ce a avut în vedere mai mult interesul său pecuniar decît acel al științei. I. IONESCU, M. 107. – Pronunțat: -ni-ar.

pecuniár (-ni-ar) adj. m., pl. pecuniári; f. pecuniáră, pl. pecuniáre

pecuniár adj. m. (sil. -ni-ar), pl. pecuniári; f. sg. pecuniáră, pl. pecuniáre

PECUNIÁR adj. v. bănesc, financiar.

PECUNIÁR, -Ă adj. Care constă în bani; bănesc. [Pron. -ni-ar. / < fr. pécuniaire, cf. lat. pecunia – bani].

PECUNIÁR, -Ă adj. bănesc. (< fr. pécuniare, lat. pecuniarius)

PECUNIÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de bani; propriu banilor; bănesc. [Sil. -ni-ar] /<fr. pécuniaire, lat. pecuniarius

pecuniar a. 1. ce stă în bani: interese pecuniare; 2. privitor la bani: lipsă pecuniară.

*pecuniár, -ă adj. (lat. pecuniarius, d. pecunia, banĭ, care vine d. pecus, vită. V. păcurar 2). Bănesc, de banĭ, de parale: afacerĭ pecuniare. Care consistă în banĭ: despăgubire pecuniară.

pecuniar adj. v. BĂNESC. FINANCIAR.