pașalâc

PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik.

PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik.

PAȘALÎ́C, pașalîcuri, s. n. (În evul mediu) Provincie a imperiului otoman guvernată de un pașă; provincie sau țară subjugată de turci și condusă de un pașă. Sinan- pașa cel grozav, cel ce venise să facă țara pașalîc, împins fiind de valurile turcilor fugăriți, căzu cu cal cu tot de pe pod în mocirlă. ISPIRESCU, M. V. 25. La 1522, turcii îndrăzniră a declara țara pașalîc. Această lovitură deșteptă pe romîni, primejdia ce-i amenința îi uni și, supt Radu de la Afumați, ei se luptară vitejește pentru drepturile naționale și triumfară. BĂLCESCU, O. I 194. ♦ Fig. Țară în care domnește despotismul; guvernare despotică. Guvern îi aista?.. vă-ntreb boieri, guvern regulamentar ori «pașalîc» în care domnește interesul și samavolnicia? ALECSANDRI, T. 1341.

pașalấc s. n., pl. pașalấcuri

pașalâc s. n., pl. pașalâcuri

PAȘALÂC ~uri n. (în Imperiul Otoman) Provincie sau regiune guvernată de un pașă. /<turc. pașalik

pașalâc n. 1. provincie guvernată de un Pașă: pașalâcul Diului; 2. fig. țară despotică, despotism: vă întreb, boieri, guvern regulamentar ori pașalâc...? AL. [Turc. PAȘALYK].

pașalî́c n., pl. urĭ (turc. pašalyk). Titlu de pașă. Provincie guvernată de un pașă, vilaĭet. Fig. Țară despotică.