pauper

PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper.

PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. (Livr.) Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper.

PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. (Livresc) Lipsit de mijloace de existență; redus la mizerie, sărac. – Pronunțat: pau-.

paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére

paupér adj. m. (sil. pau-), pl. paupéri; f. sg. paupéră, pl. paupére

PAUPÉR adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

PAUPÉR, -Ă adj. (Liv.) Sărac, redus la mizerie. [Pron. pau-. / < lat. pauper].

PAUPÉR, -Ă adj., s. m. f. (om) foarte sărac, redus la mizerie. (< lat. pauper)

PAUPÉR ~ă (~i, ~e) livr. Care se află într-o permanentă stare de sărăcie extremă; foarte sărac; mizer. /<lat. pauper

pauper adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.