parenetic

PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.

PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.

parenétic adj. m., pl. parenétici; f. sg. parenétică, pl. parenétice

PARENÉTIC¹, -Ă adj. (Rar) Care îndeamnă la virtute; moralizator. [< fr. parénétique, cf. gr. paraineo – a sfătui, a îndemna].

PARENÉTIC², -Ă adj. Care se referă la naș (la botez), al nașului. ♦ (Fam.) Referitor la porecle. [Cf. fr. parrain – naș].

PARENÉTIC¹, -Ă I. adj. care îndeamnă la virtute; moralizator. II. s. f. exortație cu caracter moralizator. (< fr. parénétique, it. parenetico)

PARENÉTIC², -Ă adj. care se referă la naș. ◊ (fam.) referitor la porecle. (< engl. parenetic)

parenetic a. care îndeamnă la virtute, moralizator: scrieri parenetice.

*parenétic, -ă adj. (vgr. parainetikós). Rar. Care îndeamnă la virtute: discurs parenetic.