paradoxal

PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal.

PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal.

PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox; de neînțeles, ciudat. Mai intervin și alți camarazi, cari sînt pasionați de aparența paradoxală a afirmației. CAMIL PETRESCU, U. N. 329. Dorința de a fi cît se poate mai clar și de a nu părea paradoxal mă face să studiez aici doi artiști, care parcă contrazic cu totul cele dezvoltate în acest articol. GHEREA, ST. CR.III 106.

paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále

paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. sg. paradoxálă, pl. paradoxále

PARADOXÁL adj. v. neobișnuit.

PARADOXÁL, -Ă adj. Care ține de paradox; de neînțeles; ciudat. [Cf. fr. paradoxal].

PARADOXÁL, -Ă adj. care conține sau constituie un paradox; de neînțeles; lipsit de sens. (< fr. paradoxal)

PARADOXÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de domeniul paradoxurilor; care constituie un paradox. Raționamente ~e. /<fr. paradoxal

paradoxal a. 1. ce ține de paradox: părere paradoxală; 2. căruia îi plac paradoxele: spirit paradoxal.

*paradoxál, -ă adj. (d. paradox; fr. paradoxal). Care ține de paradoxă: opiniune paradoxală. Care caută paradoxe: spirit paradoxal. Adv. În mod paradoxal.

PARADOXAL adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

PARADOXÁL, -Ă (< fr.) adj. Care ține de paradox (1); de neînțeles; p. ext. ciudat, straniu, bizar; absurd. ◊ Somn p. (fază paradoxală) = fază a somnului în care are loc o intensă activitate cerebrală (evidențiată în electroencefalograme prin unde rapide, asemănătoare celor din stare de veghe). ♦ (În logica enunțiativă) Un lucru argumentat aparent corect care duce la o concluzie contradictorie.