papirografie

PAPIROGRAFÍE s.f. (Chim.) Cromatografie pe hârtie. [Gen. -iei. / < fr. papyrographie, cf. gr. papyros – papirus, graphein – a scrie].

PAPIROGRAFÍE s. f. cromatografie pe hârtie. (< fr. papyrographie)

PAPIRO- „papirus, pergament, hîrtie”. ◊ gr. papyros „papirus” > fr. papyro-, engl. id., germ. id. > rom. papiro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., cromatografie pe hîrtie; ~gramă (v. -gramă), s. f., cromatogramă de repartiție pe hîrtie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul papirusurilor egiptene și grecești; ~tipie (v. -tipie), s. f., fotolitografie în care desenul este copiat pe un film de gelatină sensibilă, pe un suport de hîrtie.