pandant

PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant.

PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant.

pandánt s. n., pl. pandánte

pandánt s. n., pl. pandánte

PANDÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care atârnă. ♦ (Jur.; înv.) Pendinte. // s.n. Obiect decorativ așezat simetric cu altul. [Var. pendant s.n. / < fr. pendant].

PANDÁNT s. n. obiect decorativ simetric cu altul. (< fr. pendant)

PANDÁNT ~e n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. /<fr. pendant