panarițiu

PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.

PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium.

PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.

PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium.

PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.

PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație purulentă a degetelor de la mîini și de la picioare; sugel, sugiu. – Variantă: panaríciu s. n.

panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)

panaríțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (sil. -ți-i-)

PANARÍȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.

PANARÍCIU s.n. v. panarițiu.

PANARÍȚIU s.n. (Med.) Inflamație cu puroi a țesuturilor din jurul unghiilor. [Pron. -țiu, var. panariciu s.n. / < lat. panaricium, cf. fr. panaris].

PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium)

PANARÍȚIU ~i n. Inflamație purulentă a țesuturilor digitale; sugel. /<lat. panaricium

*panarícĭŭ și -íțiŭ n. (lat. panaricium, d. vgr. paronychía, adică „aproape de unghiĭ”). Med. Inflamațiune flegmonoasă a vîrfuluĭ degetuluĭ (pop. sugel, sugiŭ, păr saŭ buba cea rea).

PANARIȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.

PANARÍȚIU (< fr.; {s} lat. panaricium, gr. paronychia < para „contrar” și onyx „unghie”) s. n. Inflamație purulentă acută a țesuturilor degetelor provocată de microtraume (înțepături, tăieturi, rosături). Se deosebesc: p. unghial, cutanat (superficial), subcutanat, tenosinovial și osos.