paiajen

PAIÁJEN s. m. v. păianjen.

PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.

PAÍNJEN s. m. v. păianjen.

PĂIÁJEN s. m. v. păianjen.

PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, păínjin, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. pajašina.

PĂÍNJEN s. m. v. păianjen.

PĂÍNJIN s. m. v. păianjen.

PAIÁJEN s. m. v. păianjen.

PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.

PAÍNJEN s. m. v. păianjen.

PĂIÁJEN s. m. v. păianjen.

PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, s. m.] – Din sl. *pajončina. Cf. bg. Pajašina.

PĂÍNJEN s. m. v. păianjen.

PAIÁJÉN s. m. v. păianjen.

PAÍNJEN s. m. v. păianjen.

PĂIAJÉN s. m. v. păianjen.

PĂÍNJIN s. m. v. păianjen.

păiánjen s. m., pl. păiánjeni

păiánjen s. m., pl. păiánjeni

PĂIÁNJEN s. (ZOOL.) 1. paing. 2. păianjenul făinii v. cleștar.

PĂIÁNJEN s. v. chica-voinicului, prăștină.

PĂIÁNJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mică, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzește fire lungi (împletite în plase foarte subțiri) pentru prinderea insectelor. 2) Pânză țesută de acest animal. 3) Unealtă înzestrată cu o plasă, cu care se scot piesele mici căzute într-o sondă petrolieră. 4) fam. Fiecare dintre colțurile de sus ale porții de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]onțina

paingăn m. Mold. păiajen: sunt prins de acest paingăn în desele-i rețele AL. [Dela paing = slav. PAÕKŬ; v. păiajen].

păiajen m. insectă fără aripi, cu picioare multe, își țese o pânză subțire ca locuință si se nutrește cu insecte mai mici, ce le prinde prin pânza lucrată de dânsa. [Bulg. PAIŬJINU (din slav. PAOKŬ; v. paingăn)].

paíng (Con. 251), paíngăn (nord), painjin (sud), păĭánjen (Munt. Olt.) și păiájen (Munt. vest) m. (bg. paing, paenk și paĭuk, d. vsl. paonkŭ și paĭonkŭ, painjin, paĭončina, bg. paĭužina, pînză de painjin; sîrb. pauk, ung. pank și pok). Un arahnid care are opt picĭoare și pînă la opt ochĭ și care se nutrește cu insecte, pe care le prinde într’o plasă pe care o țese cu un fir produs de el (tegenaria domestica și epeira diadéma). Tripitea. – Uniĭ painjinĭ îs marĭ pînă la 3 cm., ĭar în zona tóridă mult maĭ marĭ. Eĭ trăĭesc în scorburĭ saŭ în pămînt; alțiĭ, maĭ micĭ, trăĭesc pin șoproane, podurĭ, case neîngrijite și aĭurea; alțiĭ trăĭesc chear în apă. Rîĭa e cauzată de un arahnid parazit care trăĭește pe supt pele. V. mătase.

păĭájen, păĭánjen, V. paing.

PĂIANJEN s. (ZOOL.) paing.

păianjen s. v. CHICA-VOINICULUI. PRĂȘTINĂ.

păiánjen s. m. ◊ „În domeniul spionajului, operativii de la contrainformații sunt deseori numiți «păianjeni» din cauza plaselor pe care le țes.” ◊ „22” 13/94 p. 8 (DEX – alte sensuri)

a face pânze de păianjen expr. (glum. – d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală.

unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu.