padela

PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).

PADÉLĂ, padele, s. f. Vâslă de formă specială, cu câte o pală convexă la cele două capete, folosită la caiac pentru înaintarea rapidă pe apă. – Din germ. Paddel.

PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).

PADÉLĂ, padele, s. f. Vâslă de formă specială, cu câte o pală convexă la cele două capete, folosită la caiac pentru înaintarea rapidă pe apă. – Din germ. Paddel.

PADÉLĂ, padele, s. f. Vîslă cu pană la ambele capete sau numai la unul dintre ele, cu care se vîslește alternativ în cele două borduri ale unei ambarcații, fără a o sprijini de marginile ambarcației.

padélă s. f., g.-d. art. padélei; pl. padéle

padelá vb., ind. prez. 1 sg. padeléz, 3 sg. și pl. padeleáză

padélă s. f., g.-d. art. padélei; pl. padéle

PADELÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. [< engl. paddle, cf. germ. paddeln].

PADÉLĂ s.f. Vâslă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, când pe un bord, când pe celălalt. [< germ. Paddel, cf. engl. paddle].

PADÉLĂ s. f. ramă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, în cele două borduri. (< germ. Paddel, engl. paddle)

A PADELÁ ~éz intranz. A vâsli cu padela. /Din padelă

PADÉLĂ ~e f. Vâslă nefixată cu care se poate vâsli alternativ pe cele două borduri ale ambarcației. [G.-D. padelei] /<germ. Paddel

PADÉLĂ (< germ., engl.) s. f. Vâslă (de 2,10-2,50 m lungime) prevăzută la capete cu câte o pală convexă, cu care se poate vâsli, alternativ, în cele două borduri, folosită la caiac. P. nu are punct de sprijin pe vreun dispozitiv de ghidare, ci este susținută și acționată de către caiacist.