oxigenare

OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner.

OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. 2. Hematoză. – V. oxigena.

OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner.

OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. 2. Hematoză. – V. oxigena.

OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. ◊ Tranz. (Cu privire la păr) A decolora prin acțiunea apei oxigenate. Ți-ai oxigenat părul? CAMIL PETRESCU, U. N. 136. ◊ Tranz. (Cu privire la textile) A albi prin tratare cu apă oxigenată.

OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei.

oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză

oxigenáre s. f., g.-d. art. oxigenắrii; pl. oxigenắri

oxigená vb., ind. prez. 1 sg. oxigenéz, 3 sg. și pl. oxigeneáză

oxigenáre s. f., g.-d. art. oxigenării; pl. oxigenări

OXIGENÁ vb. (FIZIOL.) (înv.) a (se) oxida. (Sângele se ~.)

OXIGENÁRE s. v. hematoză.

OXIGENÁ vb. I. refl. A se combina cu oxigenul. ♦ tr., refl. A(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. ♦ tr. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. [Cf. fr. oxygéner].

OXIGENÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. [< oxigena].

OXIGENÁ vb. I. refl. 1. (despre substanțe chimice) a se combina cu oxigenul. 2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen. 3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. II. tr., refl. a(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. (< fr. oxygéner)

A OXIGENÁ ~éz tranz. 1) (părul, țesături etc.) A decolora prin tratare cu perhidrol. 2) A face să se oxigeneze. /<fr. oxygéner

A SE OXIGENÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) chim. A se combina cu oxigenul; a se oxida. 2) med. (despre sânge) A se încărca cu oxigen din aerul inspirat în plămâni. /<fr. oxygéner

oxigenà v. a (se) combina cu oxigenul.

*oxigenéz v. tr. (d. oxigen). Amestec cu oxigen: apă oxigenată.

OXIGENA vb. (FIZIOL.) (înv.) a (se) oxida. (Sîngele se ~.)

OXIGENARE s. (FIZIOL.) hematoză, (înv.) oxidație. (~ sîngelui.)