ospitalier

OSPITALIÉR, -Ă, ospitalieri, -e, adj. Care primește bucuros oaspeți; care este amabil, primitor cu oaspeții. ♦ (Despre o casă, un oraș, o țară) În care ești bine primit, în care te simți bine; care oferă ospitalitate. [Pr.: -li-er] – Din fr. hospitalier.

OSPITALIÉR, -Ă, ospitalieri, -e, adj. Care primește bucuros oaspeți; care este amabil, primitor cu oaspeții. ♦ (Despre o casă, un oraș, o țară) În care ești bine primit, în care te simți bine; care oferă ospitalitate. [Pr.: -li-er] – Din fr. hospitalier.

OSPITALIÉR, -Ă, ospitalieri, -e, adj. (Despre persoane) Care primește bucuros oaspeți, care e foarte atent, amabil cu oaspeții; primitor. Moldovenii sînt foarte ospitalieri. BOLINTINEANU, O. 278. ♦ (Despre o casă, o țară, un local etc.) în care ești bine primit, în care te simți bine. Senzația de bucurie pentru toți se găsea sporită de plăcerea de a fi într-un interior atît de agreabil și negreșit ospitalier. CAMIL PETRESCU, U. N. 40.

ospitaliér (-li-er) adj. m., pl. ospitaliéri; f. ospitaliéră, pl. ospitaliére

ospitaliér adj. m. (sil. -li-er), pl. ospitaliéri; f. sg. ospitaliéră, pl. ospitaliére

OSPITALIÉR adj. primitor, (reg.) ospătariț, ospătăreț, (înv.) ospătos, ospital. (O gazdă ~.)

Ospitalier ≠ neospitalier, neprimitor

OSPITALIÉR, -Ă adj. Binevoitor cu oaspeții; primitor. ♦ (Despre o casă, o țară etc.) Unde cineva este totdeauna bine primit, unde cineva se simte bine. // s.m. și f. Membru al unor ordine instituite pentru îngrijirea bolnavilor. [Pron. -li-er. / < fr. hospitalier].

OSPITALIÉR, -Ă I. adj. binevoitor cu oaspeții; primitor. ◊ (despre o casă, o țară etc.) unde cineva este totdeauna bine primit, unde se simte bine. II. s. m. f. membru al unor ordine militare religioase instituite pentru îngrijirea bolnavilor. (< fr. hospitalier)

OSPITALIÉR ~ă (~i, ~e) 1) Care primește cu plăcere oaspeții; bucuros de oaspeți; primitor. 2) (despre case, țări etc.) Care oferă primire bună. [Sil. -li-er] /<fr. hospitalier

ospitalier a. 1. care bucuros primește și tratează pe oaspeți: neam ospitalier; 2. locul unde se ofere ospitalitatea: locuință ospitalieră.

*ospitaliér, -ă adj. (fr. hospitalier). Primitor, care primește cu bucurie oaspețĭ: popor ospitalier. Făcut p. ospitalitate: azil ospitalier. Subst. Membru al uneĭ congregațiunĭ religioase care dă ospitalitate drumeților și bolnavilor: un ospitalier. Adj. Un călugăr ospitalier. Adv. Cu ospitalitate: a primi ospitalier pe cineva.

OSPITALIER adj. primitor, (reg.) ospătariț, ospătăreț, (înv.) ospătos, ospital. (O gazdă ~.)

ospitalier, ospitalieri s. m. (eufem.) homosexual pasiv