osmometru

OSMOMÉTRU, osmometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice a unei soluții. – Din fr. osmomètre.

OSMOMÉTRU, osmometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice a unei soluții. – Din fr. osmomètre.

osmométru (-me-tru) s. n., art. osmométrul; pl. osmométre

osmométru s. n. (sil. -tru), art. osmométrul; pl. osmométre

OSMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice. [< fr. osmomètre, cf. gr. osmos – impuls, metron – măsură].

OSMOMÉTRU s. n. instrument folosit în osmometrie. (< fr. osmomètre)

OSMOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice. /<fr. osmometre

OSMO-2 „impuls, presiune”. ◊ gr. osmos „presiune, împingere” > fr. osmo-, germ. id. > rom. osmo-. □ ~fil (v. -fil1), adj., cu afinitate pentru un mediu de cultură cu o presiune osmotică ridicată; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul măsurării presiunii osmotice; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument folosit la măsurarea presiunii osmotice; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., reacție morfogenetică în urma schimbării presiunii osmotice; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare automată pentru restabilirea echilibrului osmotic; ~trof (v. -trof), adj., (despre organisme lipsite de aparat digestiv) care se hrănește cu alimente dizolvate cu ajutorul unor enzime, pe care le absoarbe apoi prin suprafața corpului.