osfeștui

osfeștuí, osfeștuiésc, vb. IV (înv.) a aghesmui.

osfeștuĭésc v. tr. (vsl. osventiti, -enšton după pronunțarea bg.). Vechĭ. Sfințesc, stropesc cu agheazmă (inaugurez) un local.

osfeștuí, osfeștuiesc vb. IV Tranz. (Înv.) A aghesmui. – Di sl. osveștati.