orgie

ORGÍE, orgii, s. f. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț, bacanală. – Din fr. orgie, lat. orgia.

ORGÍE, orgii, s. f. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț, bacanală. – Din fr. orgie, lat. orgia.

ORGÍE, orgii, s. f. Petrecere desfrînată; dezmăț, desfrîu. Tu pierzi în orgie al țării tezaur, Bînd vinul din cupe de aur. COȘBUC P. I 92. La Paris, în lupanare de cinisme și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea. EMINESCU, O. I 151. ◊ Fig. Ici-colo pete tari ca de jeratec arătau orgia apusului. CAMIL PETRESCU, N. 119.

orgíe s. f., art. orgía, g.-d. art. orgíei; pl. orgíi, art. orgíile

orgíe s. f., art. orgía, g.-d. art. orgíei; pl. orgíi, art. orgíile

ORGÍE s. desfrâu, dezmăț, (livr.) bacanală, libertinaj, luxură, (înv. și pop.) scârnăvie, (înv.) rușinare, slobozenie, slobozie, zamparalâc.

ORGÍE s.f. Petrecere desfrânată; bacanală, desfrâu. [Gen. -iei. / cf. fr. orgie, it., lat., gr. orgia – petrecere în cinstea lui Bachus].

ORGÍE s. f. 1. petrecere desfrânată; bacanală, desfrâu. 2. (fam.) supraabundență, profuziune. (< fr. orgie, lat., gr. orgia)

ORGÍE ~i f. 1) (în antichitate) Sărbătoare solemnă în cinstea lui Dionysos (la eleni) și lui Bachus (la romani), zeul vinului și al veseliei. 2) fig. Petrecere zgomotoasă și indecentă; bacanală; saturnalii. [G.-D. orgiei] /<fr. orgie, lat. orgia

orgie f. desfrânare în genere și în special la mâncări și băuturi: în orgiile obscene EM.

*orgíe f. (fr. orgie, lat. órgia, n. pl., d. vgr. tà órgia, n. pl., sărbătorile luĭ Bacu¹. V. urgie). Petrecere desfrînată. Pl. La ceĭ vechĭ, sărbătorile luĭ Bacu¹.^[1]

ORGIE s. desfrîu, dezmăț, (livr.) bacanală, libertinaj, luxură, (înv. și pop.) scîrnăvie, (înv.) rușinare, slobozenie, slobozie, zamparalîc.

ORGÍE (< fr., lat.; {s} gr. orgia „mistere”) s. f. 1. (La pl.) Sărbătoare. la greci, în cinstea zeului Dionysos. Deși sfârșea într-un desfrâu necontrolat rațional, care viola orice normă de normalitate, o. nu era lipsită de semnificație religioasă; ea exprima o întoarcere la haosul primar, o scufundare în sursele vieții, o ieșire din banalitatea cotidiană pentru a participa la libertatea absolută care era privilegiul zeilor. V. bacanală (1). 2. P. ext. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare și de băutură; bacanală (2).