orezărie

OREZĂRÍE, orezării, s. f. Teren nivelat, cu amenajări speciale pentru irigație, pe care se cultivă orez; loc cultivat cu orez. ♦ Cultură de orez. – Orez + suf. -ărie.

OREZĂRÍE, orezării, s. f. Teren nivelat, cu amenajări speciale pentru irigație, pe care se cultivă orez; loc cultivat cu orez. ♦ Cultură de orez. – Orez + suf. -ărie.

OREZĂRÍE, orezarii, s. f. Loc cultivat cu orez, cultură de orez. Au lucrat la orezării, la vite, la grădini de zarzavat. GALAN, B. I 206. Ion Ozun vedea cu stranie limpezime... vapoare și gări, fabrici și orezării inundate. C. PETRESCU, C. V. 119.

orezăríe s. f., art. orezăría, g.-d. art. orezăríei; pl. orezăríi, art. orezăríile

orezăríe s. f., art. orezăría, g.-d. art. orezăríei; pl. orezăríi, art. orezăríile

OREZĂRÍE s. 1. (rar) rizerie. (O mare ~.) 2. rizicultură. (Se ocupă cu ~.)

OREZĂRÍE ~i f. Teren plantat cu orez; plantație de orez. /orez + suf. ~ărie

OREZĂRIE s. 1. (rar) rizerie. (O mare ~.) 2. rizicultură. (Se ocupă cu ~.)