opresiune

OPRÉSIE s. f. v. opresiune.

OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresie sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis.

OPRÉSIE s. f. v. opresiune.

OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresiune sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis.

OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. Asuprire, oprimare, împilare. După veacuri de opresiune muncitorii de pămînt an aflat în sfîrșit izbăvire. SADOVEANU, E. 31.

opresiúne (o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiúnii; pl. opresiúni

opresiúne s. f. (sil. -pre-) presiune

OPRESIÚNE s. v. oprimare.

OPRESIÚNE s.f. Asuprire, împilare, oprimare. [Pron. -si-u-. / cf. fr. oppression, lat. oppresio].

OPRESIÚNE s. f. asuprire, oprimare, împilare. (< fr. oppression, lat. oppressio)

OPRESIÚNE ~i f. 1) Ansamblu de acțiuni care oprimă omul; asuprire; împilare. 2) Greutate în respirație (însoțită de dureri petorale). 3) fig. Tulburare psihică însoțită de indispoziție și de depresiune sufletească. [Sil. -pre-si-u-] /<fr. oppression, lat. oppressio, ~onis

opresiune f. acțiunea de a oprima și starea celui oprimat: opresiunea poporului.

*opresiúne f. (lat. op-préssio, -ónis. V. presiune). Acțiunea de a oprima, asuprire: opresiunea unuĭ popor. Acțiunea de a apesa pintr’un sentiment de neliniște, de sufocare: simțeam o opresiune la pept. V. năplăĭală.

OPRESIUNE s. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)