opina

OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari.

OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari.

OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A fi de părere, a exprima sau a-și da o părere; a socoti, a considera. De aceea d. medic a opinat că ar fi mai bine dacă s-ar închide școala, CARAGIALE, O. II 116. Superarbitrul a constatat această călcare a legii și a opinat a se modifica lucrarea. IONESCU, M. 648. ◊ Intranz. A lua poziție, atitudine. Mulți au opinat pentru desființarea comitetelor. ODOBESCU, S. I 498.

opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză

opiná vb., ind. prez. 1 sg. opinéz, 3 sg. și pl. opineáză

OPINÁ vb. 1. v. considera. 2. v. declara.

OPINÁ vb. I. tr. A fi de părere, a socoti, a crede, a considera. [< fr. opiner].

OPINÁ vb. I. tr. a-și exprima opinia, a-și da părerea; a socoti, a considera. II. intr. a lua poziție, a-și manifesta o anumită atitudine. (< fr. opiner, lat. opinari)

A OPINÁ ~éz 1. tranz. (de obicei, urmat de o completivă) A spune exprimând o opinie; a fi de părere; a socoti, a gândi; a considera. 2. intranz. A-și exprima atitudinea (acceptând sau respingând o părere); a lua poziție. /<fr. opiner, lat. opinare

opinà v. a-și da opiniunea într’o adunare.

*opinéz v. intr. (lat. opínor, -ari; fr. opiner, it. opinare). Îs de părere, socotesc: el opină că e maĭ bine așa. – Fals opiniez.

OPINA vb. 1. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaște, a număra. (Eu ~ că așa ar trebui să facem.) 2. a se declara, a se pronunța. (A ~ în favoarea proiectului.)