omucid

!omucíd¹ (ucigaș) (înv.) (o-mu-/om-u-) s. m., pl. omucízi

!omucíd² (asasinat) (înv.) (o-mu-/om-u-) s. n., pl. omucíduri

omucíd (ucigaș) s. m. (sil. mf. om-), pl. omucízi

omucíd (asasinat) s. n. (sil. mf. om-), pl. omucíduri

OMUCÍD s., adj. v. asasin, criminal, omorâtor, ucigaș.

OMUCÍD s. v. asasinat, crimă, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere.

omucid m. cel ce ucide pe un om. ║ a. care ucide: mână omucidă. ║ n. moarte de om.

*omicíd, -ă s. (lat. homicida, d. homo, om, și -cid din oc-cidere, a ucide. V. paricid. Ucigător de oamenĭ. Adj. O mînă omicidă. S. n., pl. e și urĭ. Omicidiŭ. – Fals omucid.

*omucíd, V. omicid.

omucid s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.

omucid s. v. ASASINAT. CRIMĂ. MOARTE. OMOR. OMORÎRE. OMUCIDERE. UCIDERE.