omrăzire

omrăzí, omrăzésc, vb. IV (înv.) a urî, a detesta.

omîrzésc v. tr. (vsl. omrŭziti. V. obraznic). Vechĭ. Disprețuĭesc, mĭ-e scîrbă de. – Și ca refl.: omîrziră-se. Grafia omrăzesc trebuĭe să se citească omîrzesc.

omrăzésc, V. omîrzesc.