omniscient

OMNISCIÉNT, -Ă, omniscienți, -te, adj. Atotștiutor. ♦ (Substantivat) Dumnezeu. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisciens, -ntis.

OMNISCIÉNT, -Ă, omniscienți, -te, adj. (Livr.) Atotștiutor. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisciens, -ntis.

!omnisciént (-nis-ci-ent/-ni-sci-) adj. m., pl. omnisciénți; f. omnisciéntă, pl. omnisciénte

omnisciént adj. m. (sil. mf. -sci-), pl. omnisciénți; f. sg. omnisciéntă, pl. omnisciénte

OMNISCIÉNT, -Ă adj. (Rar) Care știe totul, atotștiutor. [Cf. fr. omniscient].

OMNISCIÉNT, -Ă adj. atotștiutor. (< fr. omniscient, lat. omnisciens)

OMNISCIÉNT ~tă (~ți, ~te) Care știe tot; cunoscător de tot; atotștiutor. [Sil. -sci-] /<fr. omniscient, lat. omnisciens, ~ntis

*omnisciént, -ă adj. (lat. științific omnisciens, -éntis). Care știe tot.