oloios

OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloiós adj. m., pl. oloióși; f. sg. oloioásă, pl. oloioáse

oloĭós, V. uleĭos.

uleĭós, -oásă adj. (d. uleĭ 1). Vest. Oleaginos, care e unsuros orĭ conține uleĭ saŭ unt-de-lemn: lichid uleĭos, plantă uleĭoasă. – În est oloĭos.

oloiós, -ă, oloioși, -oase, adj. – Uleios, unsuros. – Din oloi + suf. -os (DEX, MDA).