olandă

11 definiții pentru olandă

OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.

OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.

OLÁNDĂ s. f. Țesătură din fire de in, de obicei albă, de bună calitate, cu bătătură deasă și fină. Pantaloni albi și pantofi de olandă cu talpă elastică. C. PETRESCU, Î. I 12. Purta haine albe de olandă cu dunga neclintită. I. BOTEZ, ȘC. 111.

olándă (pânză) s. f., g.-d. art. olándei

olándă s. f., g.-d. art. olándei

OLÁNDĂ s.f. Pânză de in fină și deasă. [Pl. -de. / cf. fr. hollande, it. ollanda].

OLÁNDĂ s. f. pânză de in fină și deasă, folosită la confecționarea lenjeriei. (< fr. hollande, it. olanda)

olándă s. f. – Țesătură fină. It. Olanda. – Der. olandez, adj., din fr. hollandais, it. olandese.

OLÁNDĂ ~uri f. 1) Țesătură fină și deasă de in, mai ales albă, din care se confecționează lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. hollande, it. olanda

olandă f. pânză fină și foarte compactă (adusă la început din Olanda).

*olándă f., pl. e (d. Olanda, o țară). Pînză fină (de in orĭ de cînepă) foarte compactă din care se fac maĭ ales batiste și rufe.