oicumena

OICUMÉNA s. f. Denumire generică a suprafețelor populate de pe uscat, care reprezintă, în prezent, peste 90% din suprafața acestuia. – Cuv. gr.

OICUMÉNA s. f. Denumire generică a suprafețelor populate de pe uscat, care reprezintă, în prezent, peste 90% din suprafața acestuia. – Cuv. gr.

oicuména (oi-) s. f.

oicuména s. f. (sil. oi-), g.-d. art. oicuménei

OICUMÉNĂ s.f. (Geogr.) Spațiul locuibil al suprafeței terestre. [Pron. oi-. / < fr. oikumène, cf. gr. oikoumene – lume].

OICUMÉNA s. f. spațiul populat al suprafeței terestre. ◊ teritoriu în care primii oameni s-au așezat, întemeindu-și o viață organizată; (p. ext.) teritoriu în care o comunitate etnică își construiește așezări stabile. (< germ. Oikumene, gr. oikoumene)