ogârjit
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OGÂRJÍT, -Ă, ogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – V. ogârji.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OGÂRJÍT, -Ă, ogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – V. ogârji.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OGÎRJÍ, ogîrjesc, vb. IV. Refl. (Regional) A slăbi foarte tare, a ajunge numai piele și oase. Nu vezi cum m-am ogîrjit cu drumuile astea? STĂNOIU, C. I. 37.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
OGÎRJÍT, -Ă, ogirjiți, -te, adj. (Regional) Slab, pipernicit, sfrijit. Doamna ministru o predase unui octogenar ogirjit și friguros. C. PETRESCU, C. V. 190. [Purcelul] care era mai ogîrjit, mai răpănos și mai răpciugos, neputînd ieși din glod, rămase pe loc. CREANGĂ, P. 75.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ogârjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogârjésc, imperf. 3 sg. ogârjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogârjeáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
OGÂRJÍ vb. v. slăbi.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OGÂRJÍT adj. v. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ogîrjí (ogârjésc, ogârjít), vb. refl. – A slăbi, a se usca. – Var. ogîrci, ocîrci, ocîrji, odîrji, odîrli, odîrni, ogîrși. Creație expresivă, cf. cocîrja, sgîrci. La origine ar putea fi sl. kurčiti, f. cîrci și ocîrci, vb. (Banat, a suci, a schimba), cf. Scriban; dar tratamentul expresiv este evident.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
ogârjit a. Mold. încovoiat de spinare, sfrijit: slabi și ogârjiți CR. [Cf. ogar: slab ca ogarul].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
ocîrjésc și (Mold.) ogîrjésc (mă) v. refl. (din ocîrcesc și zgîrcesc infl. și de cîrjă). Mă usuc, slăbesc, mă urîțesc: contele se ocîrjea maĭ mult, trăĭa departe de lucrurile acestea (Dragomir Valahul, roman de căp. Dessilă, Bucureștĭ, tip. Independența, an probabil 1927, p. 126), un cîne ogîrjit. – Și ogîrcesc (Mold.): un plod negricĭos și ogîrcit (Neam. Rom. Pop. 2, 234), odîrjesc (Rev. Idealistă, 1905, 2, 251, de doŭă orĭ) pogîrjesc (Șez. 5, 59), odîrlesc (R. S.) și ogîrsesc (Trans. Ban.). V. odîrnesc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ogîrjésc, V. ocîrjesc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ogârjit adj. v. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRIZĂRIT. PRĂPĂDIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂȚIV.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
ogîrji vb. v. SLĂBI.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink