oftigire

OFTIGÍ vb. IV v. oftica.

OFTIGÍ vb. IV. v. oftica.

ofticéz, a -cá (vest) și oftigésc (est) v. tr. (d. oftică și oftigă). Fac oftigos. V. refl. Devin oftigos. V. intr. Am ofticat muncind! – În Olt. osfíc, a -á.

OFTIGÍRE, oftigiri, s. f. v. OFTIGI. – [DLRM]