oftigi

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

ÓFTICĂ s. f. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie, boală de piept. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRăGHICI, R. 3. – Variantă: oftígă (HOGAȘ, M. N. 154) s. f.

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică.

OFTIGÍ vb. IV v. oftica.

OFTIGÍ vb. IV. v. oftica.

óftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici

óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici

ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).

ÓFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas

oftică f. numele popular al ftiziei. [Gr. mod. OHTIKAS = gr. clas. HEKTIKÈ].

óftică (vest) și óftigă (est) f., pl. ĭ (din maĭ vechiu oht-, d. ngr. óhtikas și óhtigas, vgr. ektikós, oftigos, [d. éxis, starea sănătățiĭ, ého, am, ca fr. malade, d. lat. male habitus, care se are răŭ = bolnav]; bg. óhtika, óftika. V. mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. – În Olt. ósfică.

ofticéz, a -cá (vest) și oftigésc (est) v. tr. (d. oftică și oftigă). Fac oftigos. V. refl. Devin oftigos. V. intr. Am ofticat muncind! – În Olt. osfíc, a -á.

oftică s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.

a avea oftică (pe cineva) expr. a avea resentimente (față de cineva)

oftică, oftici s. f. 1. supărare, necaz, enervare 2. invidie