oficină

OFICÍNĂ, oficine, s. f. Ansamblu de încăperi dintr-o farmacie unde se depozitează și se prepară medicamentele (după rețetă); laborator farmaceutic. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine.

OFICÍNĂ, oficine, s. f. (Livr.) Laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări, etc. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine.

OFICÍNĂ, oficine, s. f. (Livresc) încăpere amenajată pentru a servi drept laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări etc. (Glumeț) Mustețile domnului Georges, resfirate subt nas și arcuite deasupra nărilor, ca ieșite proaspăt din oficina celei mai moderne frizerii. HOGAȘ, M. N. 38. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi.

oficínă s. f., g.-d. art. oficínei; pl. oficíne

oficínă s. f., g.-d. art. oficínei; pl. oficíne

OFICÍNĂ s.f. (Liv.) 1. Laborator (la o farmacie, la o instituție etc.). 2. Loc unde se uneltește ceva, unde se urzesc intrigi, comploturi. [Cf. fr. officine, lat. officina, germ. Offizin].

OFICÍNĂ s. f. 1. laborator (într-o farmacie, instituție). 2. loc, mediu unde se urzesc intrigi, comploturi. (< fr. officine, lat. officina)

OFICÍNĂ ~e f. 1) Laborator anexat la o farmacie, unde se prepară unele medicamente. 2) Mediu social unde se urzesc intrigi, calomnii sau comploturi. ~ de spionaj. ~ de false noutăți. /<lat. officina, fr. officine

oficină f. 1. laboratoriu de farmacist; 2. fig. locul unde se prepară ceva misterios.

*ofĭcínă f., pl. e (lat. officina. V. uzină). Laboratoriŭ de farmacie saŭ de alte lucrărĭ științifice. Fig. Loc în care se uneltește ceva: oficinele preseĭ jidăneștĭ.