odăjdii

ODĂJDII s. f. pl. Veșminte purtate de preoți în timpul oficierii slujbei religioase sau în împrejurări solemne. – Din sl. odežda.

ODẮJDII s. f. pl. Veșminte bisericești pe care le îmbracă preoții la oficierea slujbei religioase sau în împrejurări solemne. – Din sl. odežda.

ODẮJDII s. f. pl. Veșminte bisericești (pe care le îmbracă preoții în timpul slujbelor religioase sau în împrejurări solemne). Oamenii se adunară în grabă și aflară pe părinte in odăjdii, slujind. SADOVEANU, O. VII 113. Fu întîmpinat de toți episcopii... îmbrăcați în odăjdiile lor. ISPIRESCU, M. V. 42. Mănăstirea Bistrița... e una din mănăstirile care au păstrat... odăjdii preoțești, manuscripte, cărți tipărite și alte rămășițe vechi. ODOBESCU, S. I 334.

odắjdii s. f. pl., art. odắjdiile (-di-i-)

odăjdii s. f. pl.

ODĂJDII s. pl. (BIS.) veșminte (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~.)

odájdie (-ắjdii), s. f. – Podoabe liturgice. Sl. odežda „mantie”, din odejati „a se îmbrăca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224).

ODẮJDII f. la pl. Veșminte pe care le îmbracă preoții în timpul slujbei. /<sl. odežda

odắjdiĭ f. pl. (vechĭ și odejdiĭ, d. vsl. odežda, manta, odĭeti-odĭeždon, a acoperi, îmbrăca, d. dieti, a face, a pune; odežda, patrahir. V. ogheal și nădăĭesc). Veșminte, haĭnele preuțeștĭ de ceremonie cînd se oficiază.

ODĂJDII s. pl. (BIS.) veșminte (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~.)

odắjdii, s.f., pl. – (bis.) Veșminte bisericești folosite de preoți în timpul slujbelor religioase: „Au făcut din șalul tătăresc odăjdii și slujește popa-n ele numai la Paști și la Crăciun” (Bilțiu-Dăncuș, 2007: 157). – Din sl. odežda „manta” (Scriban, DEX, MDA).

odăjdii s. f. pl. Veșminte bisericești pe care le poartă arhiereii, preoții și diaconii la oficierea slujbelor religioase sau în împrejurări deosebite. ◊ Expr. (Reg.) A-și da odăjdiile = a-și da sufletul, a muri, – Din sl. odežda.