odos

ODÓS s. m. (Reg.) Numele a două specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, răspândite în culturi ca buruiană (Avena fatua și stigosa). – Din magh. vadósz.

ODÓS s. m. (Reg.) Numele a două specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, răspândite în culturi ca buruiană (Avena fatua și stigosa). – Din magh. vadósz.

ODÓS s. n. (Regional) Ovăz sălbatic.

odós (reg.) s. m.

odós s. m.

ODÓS s. v. raigras englezesc, sălbăție, zizanie.

odós s. m. – Varietate de ovăz sălbatic (Avena fatua, Avena strigosa). Origine necunoscută. Relație cu mag. vadzab (Tiktin) nu este evidentă.

ODÓS m. Plantă erbacee asemănătoare cu ovăzul, care crește prin semănături; ovăz sălbatic. /<ung. vadósz

odos n. ovăz sălbatic (Avena fatua). [Origină necunoscută].

odós m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca materie (cp. cu ung. vadzab, ovăs sălbatic). Un fel de ovăs sălbatic de doŭă felurĭ (avéna fátua și avéna strigósa), numit și ĭarbă englezească.

odos s. v. RAIGRAS ENGLEZESC. SĂLBĂȚIE. ZIZANIE.

odós, s.m. – (reg.; bot.) Ovăz sălbatic; costreie (Avena fatua L.): „Frunză verde de odos / El la mă-sa că s-o-ntors” (Țiplea, 1906: 444). – Et. nec. (Șăineanu, DER); din magh. vadósz (Scriban, DEX, MDA).

odós, s.m. – (bot.) Ovăz sălbatic; costreie (Avena fatua L.): „Frunză verde de odos / El la mă-sa că s-o-ntors” (Țiplea 1906: 444). – Din magh. vadósz (MDA).