odorant

ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. (Franțuzism rar) Care răspîndește miros plăcut; parfumat, mirositor. Singura roză ce îmi place... este însă cea mai frumoasă și cea mai odorantă. NEGRUZZI, S. I 100. ♦ (Despre o substanță) Care excită simțul mirosului.

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odoránt adj. m., pl. odoránți; f. sg. odorántă, pl. odoránte

ODORÁNT adj. 1. v. mirositor. 2. v. parfumat.

ODORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) plăcut mirositoare. [< fr. odorant].

ODORÁNT, -Ă adj. care degajă un miros (plăcut); odorifer, odoriferant. (< fr. odorant)

ODORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emană odor; cu miros plăcut; mirositor. /<fr. odorant

odorant a. frumos mirositor.

*odoránt, -ă adj. (lat. odórans, -ántis, d. odorare și odorari, a simți un miros și [maĭ tîrziŭ] a răspîndi un miros). Care miroase plăcut: smirna e foarte odorantă.

ODORANT adj. 1. mirositor, odorifer. (Substanță ~.) 2. odorifer, parfumat. (Esență ~.)