odios

ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

ODIÓS, -OáSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă ură, indignare, dezgust; demn de ură, dezgustător, respingător, detestabil. Vrea să recurgă la o manevră odioasă. BOGZA, A. Î. 544. Cele două tablouri odioase... își reluaseră locul. C. PETRESCU, C. V. 90. El sta liniștit la hotel, așteptind să meargă soldații pe jos la Giurgiu, ca el, cuconașul, să-i ajungă mai tîrziu cu trenul... I se păru odios un asemenea lucru. D. ZAMFIRESCU, R. 38. – Pronunțat: -di-os.

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odiós adj. m. (sil. -di-os), pl. odióși; f. sg. odioásă, pl. odioáse

ODIÓS adj. v. dezgustător.

ODIÓS, -OÁSĂ adj. Îngrozitor, groaznic, dezgustător. [Pron. -di-os. / cf. fr. odieux, lat. odiosus].

ODIÓS, -OÁSĂ adj. care provoacă ură, indignare, dezgust; respingător; dezgustător. (< fr. odieux, lat. odiosus)

odiós (-oásă), adj. – Demn de ură, detestabil. Lat. odiosus (sec. XIX).

ODIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care trezește o atitudine extrem de negativă, plină de indignare și repulsie; cu proprietatea de a provoca ură, indignare și dezgust. [Sil. -di-os] /<lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux

odios a. 1. scârbos: sgârcenia e un vițiu odios; 2. fig. foarte neplăcut. ║ n. ceeace e odios.

*odiós, -oásă adj. (lat. odiosus, d. ódium, ură, de unde s’a făcut pop. *inodiáre, fr. ennuyer, a plictisi). Care excită ura, indignațiunea: purtarea luĭ a fost odioasă. Adv. În mod odios. S. n., fără pl. Odiozitate.

ODIOS adj. dezgustător, monstruos, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.)

Odiosu’ s. (iron.) v. Odi.