odinire

HODINÍ vb. IV v. odihni.

ODIHNI, odihnesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recâștiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. ◊ Loc. adv. Pe odihnit(e) = a) după un interval de odihnă, fără oboseală; fără zor, comod; b) în liniște, în tihnă. ♦ Tranz. A lăsa să stea la odihnă (1); a pune la repaus; a da, a oferi cuiva odihnă; p. ext. a adăposti, a găzdui. 2. Refl. și (rar) intranz. A se reface prin somn; a dormi. 3. Intranz. și refl. A fi mort; a zăcea în mormânt. ◊ Expr. (Tranz.) Domnul (sau Dumnezeu) să-l odihnească (în pace), formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morți. 4. Refl. (Înv.) A se potoli, a se calma, a se liniști. 5. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) rezema. 6. Refl. și intranz. Fig. A sta undeva, a-și avea locul, a fi situat undeva. [Formă gramaticală: (în loc.) odihnite. – Var.: (reg.) hodiní, odiní vb. IV] – Din bg. otdihna.

ODINÍ vb. IV v. odihni.

HODINÍ, hodinesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Reg.) V. odihni.

ODIHNÍ, odihnesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recâștiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. ◊ Loc. adv. Pe odihnit(e) = a) după un interval de odihnă, fără oboseală; fără zor, comod; b) în liniște, în tihnă. ♦ Tranz. A lăsa să stea la odihnă (1); a pune la repaus; a da, a oferi cuiva odihnă; p. ext. a adăposti, a găzdui. 2. Refl. și (rar) intranz. A se reface prin somn; a dormi. 3. Intranz. și refl. A fi mort; a zăcea în mormânt. ◊ Expr. (Tranz.) Domnul (sau Dumnezeu) să-l odihnească (în pace), formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morți. 4. Refl. (Înv.) A se potoli, a se calma, a se liniști. 5. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) rezema. 6. Refl. și intranz. Fig. A sta undeva, a-și avea locul, a fi situat undeva. [Formă gramaticală (în loc.): odihnite. – Var.: (reg.) hodiní, odiní vb. IV.] – Din bg. otdihna.

ODINÍ, odinesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Reg.) V. odihni.

HODINÍ vb. IV v. odihni.

ODIHNÍ, odihnesc, vb. IV. 1. Refl. A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recîștiga energia, a se reface; a se afla, a fi în repaus. Ne-am odihnit cîteva ore. GALACTION, O. I 89. Am lăsat caii să se odihnească puțin. CAMIL PETRESCU, U. N. 227. Acum deodată, pînă te-i mai odihni, ia furca în brîu. CREANGĂ, P. 5. ◊ Fig. Coșurile de încărcat se odihneau și ele, goale, răsturnate. BART, S. M. 59. ◊ (Rar) Intranz. Către nici un țărm al vieții n-am s-ajung să odihnesc. MACEDONSKI, O. I 95. Mult că mai umblau, Pîn’ce osteneau, Apoi odihneau, Ceva îmbucau Și mi se culcau. ANT. LIT. POP. I 310. ♦ Tranz. A lăsa să stea la odihnă (1), a pune la repaus; a da, a oferi odihnă cuiva. Războinicii albiți în furtunile bătăliilor își odihneau ciolanele trudite. SADOVEANU, O. I 247. Aș vrea să fiu... O perină pe care cu drag să-l odihnesc. MACEDONSKI, O. I 269. Ia, să mai odihnesc oleacă aste bătrînețe. CREANGĂ, P. 24. 2. Refl. A se reface prin somn, a dormi. Noaptea asta nu ne odihnim noi de loc? CARAGIALE, O. III 53. Dar poate, bietul, să se odihnească? Căci cum a stins luminarea, odată se trezește că-i zmuncește cineva perna de sub cap. CREANGĂ, P. 302. ◊ Intranz. (Rar) Cînd leul odihnește e bine-a nu-l trezi. ALECSANDRI, P. II 349. Nu pot, maică, odihni, De oracul broaștelor, De șuierul șerpilor. PĂSCULESCU, L. P. 228. ◊ Tranz. (Atestat în forma hodini) Omul acesta, de breasla lui ciubotar, i-a primit foarte bine, i-a ospătat și hodinit.. ȘEZ. I 260. (Glumeț, în expr.) A odihni bucatele = a se culca după masa de la amiază; a-și face siesta. Ceilalți mai rănnîn oleacă sub răchită, să odihnească bucatele. CREANGĂ, A. 144. 3. Intranz. A dormi somnul de veci, a fi mort; a zăcea în pămînt, în mormînt. Sînt cincisprezece ani de cînd eram la această masă cu... mai mulți alții care odihnesc acuma. CONTEMPORANUL, II 220. Sub o cruce tristă Vesela artistă Odihnește-acuma singură-n mormînt. ALECSANDRI, P. I 229. ◊ Refl. Vuiturile duioase ale toamnei treceau printre mormintele tăcute și frunzele galbene foșneau. Iar străinul se odihnea sub glii. SADOVEANU, O. I 380. ◊ (Expr.) Domnul (sau dumnezeu) să-l odihnească (în pace), formulă prin care credincioșii invocă îndurarea lui dumnezeu pentru cei morți. Era un călugăr... da a murit de mult... dumnezeu să-l odihnească! GALACTION, O. I 40. Creștinul ista, domnu-l odihnească. ALECSANDRI, P. I 41. 4. Refl. (Învechit) A-și înlătura tulburarea sufletească sau îngrijorarea; a se liniști, a se potoli, a se calma. De atunci neîncetat văd capul acela și mi-e tot frică! Nu pot să mă odihnesc! NEGRUZZI, S. I 147. 5. Refl. Fig. A sta undeva, a-și avea locul, a fi situat undeva. La lumina verde, concentrată de abajur, se odihnea sub lampă un roman. BASSARABESCU, S. N. 146. ◊ Intranz. Căsuța lor odihnește ceva mai la o parte. DUNĂREANU, CH. 103. – Variante: (regional) odiní (SANDU-ALDEA, U. P. 48, DELAVRANCEA, O. II 252), hodiní (GALAN, Z. R. 215) vb. IV.

ODINÍ vb. IV v. odihni.

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 sg. și pl. odihneáscă

ODIHNÍ vb. 1. v. dormi. 2. a se repauza, (rar) a se aciua. (Se ~ puțin la umbră.) 3. v. recrea.

ODIHNÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.

A (se) odihni ≠ a lucra, a munci

odihní (odihnésc, odihnít), vb. – A fi în repaus. – Var. hodini. Sl. oduchnati „a respira” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 104), cf. duhni. – Der. odihnă (var. hodină), s. f. (repaus); odihneală (var. hodineală), s. f. (odihnă); odihnitor, adj. (reconfortant, care liniștește).

A ODIHNÍ ~ésc 1. tranz. A face să se odihnească. ~ caii. ◊ ~ mâncarea a adormi după masa de prânz. 2. intranz. 1) A se reconforta prin somn; a dormi. 2) A fi înmormântat; a dormi somnul de veci; a zăcea. /<bulg. otdihna

A SE ODIHNÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și restabili forțele (fizice și/sau intelectuale) printr-un repaus; a se recrea; a se repauza. 2) A se reconforta prin somn; a dormi. 3) A-și recăpăta echilibrul sufletesc; a se liniști; a se calma. /<bulg. otdihna

hodinì v. Mold. a se odihni: după ce s’au hodinit caii CR.

odihnì v. 1. a găsi odihnă: odihnească în pace; 2. a fi depus undeva: rămășițele-i odihnesc în pământ străin; 3. a înceta cu lucrul: se odihnește; 4. a dormi. [Slav. ODŬHNÕTI, a răsufla, sens familiar formei paralele otihni].

hodínă, hodinésc, V. odihn-.

odihnésc și (est) hodinésc v. tr. (vsl. odŭhnonti, otŭdŭhnonti, a răsufla, d. duhŭ, duh, suflet. V. otihnesc, duhnesc, zduhnesc). Las în liniște, las odihneĭ: odihnesc calu, trupele. V. intr. Zac, îs înmormîntat: supt această peatră odihnește el. V. refl. Mă daŭ odihneĭ, mă repauzez: trupa se odihni după marș.

ODIHNI vb. 1. a dormi, a se repauza, (înv. și reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum se ~.) 2. a se repauza, (rar) a se aciua. (Se ~ puțin la umbră.) 3. a (se) reconforta, a (se) recrea. (S-a dus la munte să se ~.)

odihni vb. v. ALINA. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. LINIȘTI. POTOLI. TEMPERA. UȘURA.

hodiní, hodinesc, vb. refl. – A se odihni, a fi în repaus: „Nici mă hodinesc noaptea, / Dacă văd cum îi lumea” (Papahagi, 1925: 178). – Din sl. oduchnati „a respira” (DER); var. a lui odihni < bg. otdihna (DEX, MDA), cu metateza d-h > h-d.

a odihni bucatele expr. (glum.) a se odihni după prânz, a-și face siesta de după-amiază.