odgon

ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec.

OTGÓN s. n. v. odgon.

ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și întrebuințată în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec.

OTGÓN s. n. v. odgon.

ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă. Grămezile de pește tresaltă-ntre odgoane, Cu ochi sticloși spre balta de liniște și stuh. DRAGOMIR, P. 24. Era un pod cunoscut și vechi de la un mal la celălalt mal, pe șăici și cu odgon legat de amîndouă țărmurile în șarampoi de stejar cît buțile. SADOVEANU, N. P. 149. Se întoarse cu o slugă credincioasă, aducînd niște scînduri... drugi, odgoane. ISPIRESCU, E. 367. – Variantă: otgón (C. PETRESCU, A. R. 56) s. n.

OTGÓN s. n. v. odgon.

odgón s. n., pl. odgoáne

odgón s. n., pl. odgoáne

ODGÓN s. v. parâmă.

odgón (odgoáne), s. n. – Parîmă, frînghie. Origine îndoielnică. Pare să fie vorba de sb. gumina „odgon” (< it. gomena, gomona), cu prep. od „de” interpretat ca un singur cuvînt, *odgumina sau confundat cu sb. odgon „brînci”. Der. din acest ultim cuvînt (Tiktin; Conev 71; Candrea) nu pare posibilă. – Der. odgoni, vb. (a amara).

ODGÓN ~oáne n. 1) Funie groasă, gudronată, folosită, mai ales, în marină. 2) Orice funie groasă. /Orig. nec.

odgón, odgoáne, s.n. (pop.) 1. funie groasă și lungă, folosită în marină, în transporturi; parâmă, pălimar, cablu. 2. veche măsură agrară.

odgon n. 1. funie groasă și lungă, mai ales de corabie; 2. veche măsură agrară (în Moldova 16-20 stânjeni). [Slav. OTŬGONŬ, goană: pentru evoluțiunea sensului, cf. pogon].

odgón n., pl. oane (vsl. otŭ-gonŭ, goană, [sîrb. nsl. odgon, rus. otgon], d. otŭgonitĭ, a respinge, a goni; ceh. odhon, „goană” și „o măsură agrară”, ca și rom. pogon. V. gonesc, dojănesc, pogon, prigoană, prihană). Funie foarte groasă cu care se lasă în becĭ butoaĭele, se leagă de mal corăbiile ș. a. (cablu). O veche măsură agrară de 16, 18, 20 (și chear și de 30) de stînjenĭ. – Răŭ scris otgon.

otgón, V. odgon.

ODGON s. parîmă, (pop.) pălămar. (Barcă legată de un ~.)