odagaci

ODAGÁCI, odagaci, s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağaci.

ODOGÁCI s. m. v. odagaci.

ODAGÁCI s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se întrebuințează în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağacı.

ODOGÁCI s. m. v. odagaci.

ODAGÁCI s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, formînd buchețele la vîrful tulpinii; rădăcinile (v. ciuin) se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe (Saponaria officinalis); săpunel, săponele, săpunariță. 2. Nume dat la doi arbuști exotici, a căror scoarță aromatică se întrebuințează în medicină (Croton); lemnul arbuștilor; scoarța lor, care răspîndește (prin ardere) un miros plăcut. Să-i spuie că i-a scris «persoanii» multe răvășele cu miros de odagaci, dar că n-a avut parte de răspuns. CARAGIALE, N. S. 99. Aceste obiecte nu se executau mai niciodată în piatră, ci, mai ales în... chiparos, sandal, odagaci. ODOBESCU, S. I 452. (În forma odogaci) Sărmănica, Mititica, Ce dulceți bune făcea!... Ce vutci bune, De minune, Cu miros de odogaci! ALECSANDRI, T. I 44. – Variante: odogáci, udagáci (GHICA, S. 58) s. m.

ODOGÁCI s. m. v. odagaci.

UDAGÁCI s. m. v. odagaci.

UDAGÁCI s. m. v. odagaci.

!odagáci s. m., (arbuști) pl. odagáci

odagáci s. m.

ODAGÁCI s. v. ciuin.

odagáci s. m. – 1. Aloe (Croton eluteria). – 2. Săpunariță (Saponaria officinalis). – Var. odogaci, rar udagaci. Tc. öd agaci (Șeineanu, II, 276; Roesler 500; Lokotsch 1585).

odagáci s.n. (reg., înv.) 1. substanță aromatică (prin ardere). 2. lemn pentru mătănii. 3. săpunel.

odagaciu n. 1. substanță balzamică [!] care, arsă, dă un miros aromatic: o perniță de odagaciu FIL.; 2. lemnul său: mătănii de odagaciu; 3. Mold. săpunel: rădăcinile odagaciului sunt cunoscute sub numele de ciuen. [Turc. OD AGADJY, aloe].

odogaciu m. V. odagaciu: vutcă de odogaciu AL.

udagaciu n. V. odagaciu.

*crotón m. ca plantă și n. ca substanță (vgr. króton, krótonos, ricin). Un copăcel eŭforbiaceŭ numit și odogacĭ (croton eluteria și croton cascarilla). Scoarța luĭ se întrebuințează în med. contra diareilor vechĭ, a catarelor pulmonare ș. a.

odagácĭ, V. odogacĭ.

odogácĭ și (rar) odagácĭ m. ca plantă și n. ca substanță (turc. ód-ághağy, d. ar. öd, sabur, și turc. aghoğy, copac. V. agud). Croton. Săpunariță. – Și udagacĭ (turc. úd-agağy, ngr. udagátzi).

udagácĭ, V. odogacĭ.

ODAGACI s. (BOT.; Saponaria officinalis) ciuin, săpunariță, (reg.) berbecei (pl.), grozdică, juni (pl.), mielușei (pl.), săpuior, săpun, săpunar, săpunaș, săpunel, săpunioară, săpuniță, spumariță, văcărică, văcăriță, buruiană-albă, floarea-călugărului, floarea-studentului, flori-albe (pl.), flori-bătăi (pl.), flori-de-sopon (pl.), flori-de-tăietură (pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-calului, rupturi-de-mal (pl.), spuma-calului, (înv.) săpunare, săpunărică.

ODOGÁCI (< tc.) s. m. (BOT.) 1. Numele a doi arbuști exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a căror scoarță aromatică, de culoare albă-cenușie și cu gust acru și amar, se întrebuințează în medicină (contra tusei, în boli de piele, contra gutei și reumatismului); are proprietăți sudorifice și depurative. ♦ Scoarța acestor arbori. 2. Ciulin.