octofor

OCTOFÓR, octofori, s. m. (În Antichitate) Purtător de litieră. – Din lat. octophoros.

OCTOFÓR, octofori, s. m. (În antichitate) Purtător de litieră. – Din lat. octophoros.

OCTOFÓR, octofori, s. m. (În antichitate) Purtător de litieră. [Indicație scenică: ] Lictori, octofori, sclavi, sclave. ALECSANDRI, T. II 296.

octofór s. m., pl. octofóri

octofór s. m., pl. octofóri

OCTOFÓR s.m. Litieră purtată de opt (sclavi). ♦ (Ant.) Purtător de litieră. [< fr. octophore, cf. gr. octophoros].

OCTOFÓR s. m. (ant.) purtător de litieră. (< fr., lat. octophoros)

octofor a. și m. la Romani, purtător de lectică: Sirieni octofori pe dealul palatin AL.

*octofór n., pl. oare (vgr. októphoron, d. októ, opt, și phero, port, duc; lat. octóphoron). La Romanĭ, lectică purtată de opt oamenĭ.