ocel

OCÉL, oceli, s. m. Ochi¹ simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.

OCÉL, oceli, s. m. Ochi¹ simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. – Din fr. ocelle, lat. ocellus.

océl s. m., pl. océli

océl s. m., pl. océli

OCÉL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus].

OCÉL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus)

OCÉL ~i m. Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode și viermii. /<fr. ocelle, lat. ocellus

OCÉL (< fr.; {s} lat. occellus „ochișor”) s. m. 1. (ZOOL.) Ochi¹ (I 1) elementar constituit dintr-o retină simplă, o îngroșare cuticulară, uneori și cristalin, caracteristic viermilor și artropodelor. 2. (BOT.) Celulă mare din epiderma frunzei adaptată pentru recepționarea luminii. 3. (MINER.) Masă globulară a unui mineral inclus în alt mineral.