obsesional

OBSESIONÁL, -Ă, obsesionali, -e, adj. De obsesie; obsesiv. [Pr.: -si-o-] – Din fr. obsessionnel.

OBSESIONÁL, -Ă, obsesionali, -e, adj. De obsesie; obsesiv. [Pr.: -si-o-] – Din fr. obsessionnel.

*obsesionál (-si-o-) adj. m., pl. obsesionáli; f. obsesionálă, pl. obsesionále

obsesionál adj. m. (sil. -si-o-), pl. obsesionáli; f. sg. obsesionálă, pl. obsesionále

OBSESIONÁL adj. v. obsesiv.

OBSESIONÁL, -Ă adj. De obsesie. [Pron. -si-o-. / cf. fr. obsessionnel].

OBSESIONÁL, -Ă adj. (despre o stare morbidă) care se caracterizează printr-o obsesie. (< fr. obsessionnel)

obsesionál, -ă adj. Care ține de obsesie, obsesiv ◊ „Însăși noțiunea de talent se asociază în mintea noastră cu o doză de «misionarism», o stare obsesională a omului pentru a crea anumite valori.” Sc. 21 V 69 p. 5 (din fr. obsessionnel; PR 1952; DN3, DEX-S)