obseda

OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder.

OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder.

OBSEDÁ, pers. 3 obsedează, vb. I. Tranz. (Despre o imagine, o idee, un sentiment etc.) A urmări, a preocupa neîncetat, a stărui fără întrerupere în mintea cuiva. O problemă care... m-a obsedat mereu. CAMIL PETRESCU, U. N. 371. Luptă cu tine însuți, ca să alungi din minte imaginea care te obsedează. BART, E. 229. Cîte-un cuvînt frumos, sonor, îl obseda, îi umbla prin gură, enervant. VLAHUȚĂ, O. A. III 9.

obsedá (a ~) vb., ind. prez. 3 obsedeáză

obsedá vb., ind. prez. 1 sg. obsedéz, 3 sg. și pl. obsedeáză

OBSEDÁ vb. a chinui, a frământa, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gând.)

OBSEDÁ vb. I. tr. (Despre idei, imagini etc.) A preocupa intens, a urmări, a stărui în mintea cuiva. [< fr. obséder].

OBSEDÁ vb. tr. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat. (< fr. obséder)

A OBSEDÁ pers.3 ~eáză tranz. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanență și în mod complet; a urmări; a stăpâni. /<fr. obséder

obsedà v. 1. a fi mereu în jurul cuiva spre a se face stăpân pe spiritul său: a obseda pe un bolnav; 2. a importuna prin asiduitățile sale; 3. a turmenta cu stăruință, vorbind de anumite idei.

*obsedéz v. tr. (fr. obséder, d. lat. ob-sidére, a asedia, d. sedére, a ședea. V. obsesiune). Mă tot învîrtesc pe lîngă cineva ca să obțin ceva, ca să-ĭ plac, importunez, plictisesc. Fig. Această ideĭe mă obsedează.

OBSEDA vb. a chinui, a frămînta, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gînd.)