năvoloacă

NĂVOLOÁCĂ, năvoloace, s. f. (Regional) 1. Porumbiște în care se seamănă grîu de toamnă fără să se mai are, ci numai se împrăștie boabele și apoi se grăpează. ♦ Livadă pe malul unui rîu. 2. Mal înalt, la mare.

NĂVOLOÁCĂ, năvoloace, s. f. (Reg.) 1. Loc de pe care s-a tăiat porumbul și unde se seamănă grâu de toamnă, fără să se mai are. ♦ Livadă pe malul unui râu. 2. Țărm înalt al mării. – Ucr. navolok.

năvoloácă (năvoloáce), s. f. – (Mold.) Semănătură făcută fără a ara, răscolind pămîntul numai cu grebla. Rut. navolok „greblă” (Tiktin; Scriban), cf. rus. navolok „cîmp rîpos” (Cihac, II, 462). Cf. voloc.

năvoloacă f. Mold. țarină prășită și semănată fără cultură anterioară. [Rus. NAVOLOKŬ].

năvoloácă (oa dift.) f., pl. e (rut. návolok, un fel de grapă, rus. vólokom, tîrîind, návolok, livadă pe malu unuĭ rîŭ, maĭ înalt la mare, pávolok, țarină, d. voločitĭ, a tîrîi, vsl. vlačiti, a atrage; sîrb. navlaka, învălitoare. V. voloc). Mold. Țarină lucrată numaĭ cu grapa. Adv. A duce pe cineva năvoloaca, a-l duce pe sus, cu forța, vrînd-nevrînd. Cu năvoloaca, mult și răpede: șivoĭu, calicimea venea cu năvoloaca. – Și năvăl-.