năprăsnicire

NĂPRĂSNICÍ, năprăsnicesc, vb. IV. Refl. (Popular; rar) A deveni năprasnic, fioros. Părul i-a crescut, Din creștet pînă-n pămînt. Trupul s-a-nvălit, S-a sălbăticit, S-a năprăsnicit. PĂSCULESCU, L. P. 180.

NĂPRĂSNICÍ, năprăsnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni năprasnic, fioros. – Din năprasnic.

NĂPRĂSNICÍRE, năprăsniciri, s. f. v. NĂPRĂSNICI. – [DLRM]