nămiază

NAMIÁZĂ, nămiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge Soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Pl. și: namiezi. – Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază.

NAMIÉZ s. n. v. namiază.

NĂMIÁZĂ s. f. v. namiază.

NĂMIÉZ s. n. v. namiază.

NĂMIÉZI s. n. v. namiază.

NAMIÁZĂ, namiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază.

NAMIÉZ s. n. v. namiază.

NĂMIÁZĂ s. f. v. namiază.

NĂMIÉZ s. n. v. namiază.

NĂMIÉZI s. n. v. namiază.

NAMIÁZĂ s. f. v. nămiază.

NĂMIÁZĂ s. f. (Și în forma namiază, nămiez(i), mai ales precedat de prepoziții) 1. Amiază. Pe la nămez ajunseră la tîrle. SANDU-ALDEA, U. P. 44. Era-n nămiez... Da să m-adoarmă Foșnitul leneș din frunziș. IOSIF, P. 66. Dormi la nămiez, ai?.. Scoală, că-ți vin mușterii. CARAGIALE, S. 140. ◊ Expr. Ziua nămiaza-mare = (în) plină zi. E ziua nămiază-mare, e soare de început de toamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 336. 2. (Regional) Al doilea prînz pe care îl ia țăranul cînd e la munca cîmpului; p. ext. odihna de după prînz. Cerbul ce-mi făcea? Sta Și rumega, Namiaza-și făcea, Dulce aromea. TEODORESCU, P. P. 65. – Variante: namiázi, namiáză s. f., nămiéz(i), (regional) namiézi (I. BOTEZ, ȘC. 197), nimiézi (PREDA, Î. 85, TEODORESCU, P. P. 439), niméz (VISSARION, B. 139) s. n.

NĂMIÉZ(I) s. n. v. nămiază.

namiáză/nămiáză (pop.) s. f., g.-d. art. nămiézii; pl. nămiézi

nămiáză v. namiáză

namiáză s. f. (sil. -mia-), g.-d. art. nămiézii; pl. nămiézi

NAMIÁZĂ s. v. amiază, prânz, zenit.

NĂMIÁZĂ s. v. dejun, prânz.

nămiezi adv. prânz: către nămiezi. [Compus din ín și amiazi].

nămiază f., pl. ĭezĭ (d. în și amĭază). Vest. Amează. Pe la nămĭezĭ, pe la amează.

namiază s. v. AMIAZĂ. PRÎNZ. ZENIT.

nămiază s. v. DEJUN. PRÎNZ.