nuntitor

6 definiții pentru nuntitor

NUNTITÓR, -OÁRE, nuntitori, -oare, adj. (Rar) Nupțial. – Nunti + suf. -tor.

NUNTITÓR, -OÁRE, nuntitori, -oare, adj. (Rar) Nupțial. – Nunti + suf. -tor.

NUNTITÓR, -OÁRE, nuntitori, -oare, adj. (Rar) De nuntă, nupțial. (Fig.) Iar nuntași un număr mare De lupi lacomi, de urși groși... Ei în noaptea nuntitoare Mare praznic au făcut. ALECSANDRI, P. III 395.

nuntitór (rar) adj. m., pl. nuntitóri; f. sg. și pl. nuntitoáre

nuntitór adj. m., pl. nuntitóri; f. sg. și pl. nuntitoáre

nuntitor a. de nuntă: în noaptea nuntitoare AL.