numismatic

NUMISMÁTIC, -Ă, numismatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținând date referitoare la monede. 2. Adj. Care aparține numismaticii (1), privitor la numismatică. – Din fr. numismatique.

NUMISMÁTIC, -Ă, numismatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținând date referitoare la monede. 2. Adj. Care aparține numismaticii (1), privitor la numismatică. – Din fr. numismatique.

NUMISMÁTIC, -Ă, numismatici, -e, adj. Relativ la numismatică, de numismatică. Colecție numismatică.

numismátic adj. m., pl. numismátici; f. numismátică, pl. numismátice

numismátic adj. m., pl. numismátici; f. sg. numismátică, pl. numismátice

NUMISMÁTIC, -Ă adj. Referitor la numismatică. [< fr. numismatique].

NUMISMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la numismatică. II. s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază monedele și medaliile (vechi). (< fr. numismatique)

NUMISMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de numismatică; propriu numismaticii. /<fr. numismatique

numismatic a. relativ la monedele antice.

* numismátic și -zmátic, -ă adj. (d. lat. numísma și nomísma, -ismatic, vgr. nómisma, rudă cu lat. nummus. V. numularie). Relativ la monete și medaliĭ antice. S.f. Știința monetelor și medaliilor antice.