numerar

NUMERÁR s. n. Valoare bănească în monede sau în hârtie-monedă, care poate servi direct pentru plată; bani lichizi, bani gheață. – Din fr. numeraire, lat. numerarius.

NUMERÁR s. n. Valoare bănească în monede sau în hârtie-monedă, care poate servi direct pentru plată; bani lichizi, bani gheață. – Din fr. numeraire, lat. numerarius.

NUMERÁR s. n. (Cu sens colectiv) Valoare bănească în monede sau în hîrtie-monedă (și nu în efecte sau în hîrtii de valoare); bani lichizi, bani gheață. Gospodăria colectivă își păstrează numerarul disponibil în cont curent, la Banca de Stat sau la C.E.C. STAT. GOSP. AGR. 30. ◊ Loc. adv. În numerar = în bani lichizi. Salariul se va plăti în numerar, în mod excepțional se va putea plăti și în natură, dar numai parțial, potrivit dispozițiunilor ce se vor stabili. COD. M. 21.

numerár (bani lichizi) s. n.

numerár s. n.

NUMERÁR adj. invar. v. lichid.

NUMERÁR s.n. Sumă de bani în monede sau în hârtie-monedă; bani lichizi. [Cf. fr. numéraire].

NUMERÁR s. n. sumă de bani în monede sau în hârtie-monedă. (< fr. numéraire, lat. numerarius)

NUMERÁR n. Sumă de bani în monede sau în bancnote; bani gheață; bani peșin; bani lichizi. ♦ (A plăti) în ~ (a plăti) în bani lichizi. /<fr. numéraire, lat. numerarius

numerar n. bani numărați: a plăti în numerar.

* numerár, -ă adj. (lat. numerarius). Care se numără, prezent, peșin, naht, gheață: banĭ numerarĭ. S.n. fără pl. Banĭ la dispozițiune, banĭ gata de pus în circulațiune: în bancă era mult numerar.

NUMERAR adj. invar. gata, gheață, lichid, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.)