nucar

NUCÁR, nucari, s. m. 1. (Ornit.) Alunar. 2. Gîndac mic cu trompă, care își depune ouăle în alune, larva lui consumînd sîmburele (Balaminus nucum).

nucár s. m., pl. nucári

NUCÁR s. v. alunar, gaiță-de-munte.

NUCÁR ~i m. 1) reg. Pasăre sedentară de munte, de talie medie, cu cioc puțin încovoiat spre vârf, cu coadă lungă și cu pene negre (care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de conifere etc.); alunar; gaiță-de-munte. 2) Gândac mic a cărui larvă se hrănește cu alune. /nuc + suf. ~ar

nucár m. Munt. Vest. Băiat care se pricepe bine să arunce nucile în chĭoc (groapă). V. gĭolar.

nucar s. v. ALUNAR. GAIȚĂ-DE-MUNTE.