nitril

NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.

NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.

nitríl (ni-tril) s. m., pl. nitríli

nitríl s. m. (sil. -tril), pl. nitríli

NITRÍL s. (CHIM.) nitril acetic = acetonitril, cianometan; nitril acrilic = acrilonitril; nitril poliacrilic = poliacrilonitril.

NITRÍL s.m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric. [< fr. nitrile].

NITRÍL s. m. compus organic, ester al acidului cianhidric, folosit ca sinteză organică. (< fr. nitrile)

* nitril m., pl. elĭ în teoria chimică, ĭar în colo n., pl. urĭ. Corp care se produce dintr’o idrocarbură în care se înlocuĭesc pin nitrogen treĭ atomĭ de idrogen de la un atom de cărbune.

NITRIL s. (CHIM.) nitril acrilic = acrilo-nitril; nitril poliacrilic = poliacrilonitril.

NITRÍL (< fr., germ, {i}; {s} lat. nitrum „salpetru”) s. m. Substanță organică ce conține în moleculă gruparea -C=N. ◊ N. acrilic = lichid cu p. f. 78°C, solubil în apă. Se folosește la obținerea poliacrilonitrilului, a cauciucului sintetic prin copolimerizare cu butadiena etc.; acrilonitril. ◊ N. poliacrilic = produs macromolecular obținut prin polimerizarea nitrilului acrilic, întrebuințat la fabricarea fibrelor sintetice; poliacrilonitril.