neîndemânare

NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Pref. ne- + îndemânare.

NEÎNDEMÂNÁRE s. f. Lipsă de îndemânare; stângăcie. – Ne- + îndemânare.

NEÎNDEMÎNÁRE s. f. Lipsă de îndemînare, stîngăcie.

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânắrii

neîndemânáre s. f., g.-d. art. neîndemânării

NEÎNDEMÂNÁRE s. stângăcie, (livr.) inabilitate, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseală, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.)

neîndemânare f. nedibăcie.

neîndemănáre f. Lipsă de îndemănare.

NEÎNDEMÂNARE s. stîngăcie, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseală, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.)